Romanul Alexandrei Târziu, Lista lucrurilor care obsedează, se încheagă din cumularea a trei poveşti, derulate în trei locuri diferite ale lumii (Bucureşti, Baltimore şi Washington DC), scrise în stiluri narative diferite, ale căror personaje au drept element comun faptul că şi-au intersectat paşii, în vremea copilăriei din perioada premergătoare venirii comuniştilor la putere, în localitatea Ciulineşti, de care sunt legate într-un fel sau altul. Trei vieţi aruncate în puncte diferite ale globului, precum bilele unei imaginare rulete a destinelor umane. Cumulate cele trei existenţe se coagulează într-o saga a României ultimilor şaizeci de ani. Între abdicarea regelui Mihai (30 decembrie 1947) şi stricta noastră contemporaneitate (să iau drept reper temporal momentul integrării în Uniunea Europeană), aproape că s-ar fi putut scurge o viaţă de om. În timpul acesteia au avut loc două revoluţii (comunistă şi anticomunistă) care au schimbat radical sistemele de valori şi raporturile din viaţa socială. În cursul aceleiaşi existenţe, de două ori viaţa s-a întors la momentul zero. Tot ce până atunci fusese alb s-a transformat în negru şi viceversa, mentalităţile şi viziunea asupra lumii deprinse în familie şi în şcoală au trebuit să fie radical revizuite. După fiecare dintre aceste cutremure politice majore, destine ce păreau definitive au fost reclădite din temelie, oamenii au dobândit o cu totul alte identităţi. În plus, cele două revoluţii de sens contrar au produs drame mai mici sau mai mari în aproape fiecare familie din această parte de lume.

Cel mai fascinant dintre cele trei destine care alcătuiesc romanul Alexandrei Târziu este de departe cel al Fridei. Aceasta trăieşte împreună cu devotata sa servitoare Tina într-o lume a trecutului comunist de care îi este imposibil să se mai rupă. Inadecvarea Fridei la vremurile noi seamănă izbitor cu cea