Sfârşitul lunii Decembrie 1989, perioadă marcată de cele mai dramatice evenimente care au zguduit România în ultimele câteva decenii. O perioadă de haos în care, fără să fie atacată de oşti străine, ţara întreagă a fost răvăşită de convulsiile unui veritabil război. Un război intern ciudat care şi-a luat tributul de sânge şi a lăsat în urma lui o brazdă groasă de moarte şi suferinţă.
Apoi, în anii care au urmat, organele de anchetă au întocmit tot felul de statistici, care de care mai dramatice. Statistici care au scos la iveală că în cursul acelor evenimente cumplite şi-au pierdut viaţa 1.104 oameni, iar alţi 3.352 au fost răniţi. Stabilită tot în cursul anchetelor, "cronologia" morţii este şi ea deosebit de interesantă. Dintre decese, 162 s-au produs înainte de 22 Decembrie. Restul, de 942, au fost înregistrate după fuga lui Ceauşescu, pe fondul isteriei "Teroriştilor", declanşată exact în momentele în care toţi speram că pacea avea să se aştearnă asupra întregii ţări.
La fel a fost şi în cazul răniţilor: până în după-amiaza de 22 decembrie s-au înregistrat 1.107, iar în zilele şi în nopţile următoare, restul de 2.245. În general, victimele au fost oameni obişnuiţi, civili şi militari care, cel puţin la începutul confruntărilor, nici nu au ştiut că fac parte din scenariul unei "Revoluţii". A fost o perioadă cumplită, la capătul căreia morţii au umplut cimitirele, iar răniţii au ajuns prin spitale, de unde cei mai mulţi au ieşit marcaţi pentru tot restul vieţii. Ceva mai târziu, printre noi şi-a făcut apariţia o nouă categorie de români: Eroii Revoluţiei.
Conform definiţiilor clasice, eroi sunt persoanele care "se disting prin vitejie şi curaj excepţional în războaie ori în împrejurări deosebit de grele". Dar şi "ostaşii căzuţi pe câmpul de luptă". Morţii şi răniţii Revoluţiei se înscriu, în majoritatea lor, în aces
