Emoţiile primei zile de şcoală, minunăţia momentelor din Grădina publică a oraşului, presărate cu delicatesele cofetarului Gheorghe, care sclipeau în lumina celor zece felinare, au rămas vii în paginile zugrăvite în jurnalele timpului. Botezul vechiului liceu craiovean „Carol I“, pedepsele copilăriei, dar şi amintirea primei fanfare militare din Ţara Românească născute la Craiova sunt alte imagini desprinse din cotidianul anilor 1830 - 1885.

Fanfara militară din foişor îşi împrăştie notele muzicale. Puţinele momente când aceste minunate acorduri se aud îi conduc pe cei care au trăit duminicile în care acest lucru devenise o tradiţie cu gândul spre poveştile bunicilor. Astăzi, aceste amintiri se deschid, iar nepoţelul ce-şi însoţeşte bunicul în călătoria în Craiova de altădată ascultă cu emoţie poveştile de demult. „Muzica militară are o istorioară frumoasă. Am aflat-o târziu. Se spune că Muzica Militară s’a înfiinţat în Ţara Românească mai întâiu în Craiova. Împrejurarea care a adus înfiinţarea ei fu următoarea: în acel an (1830 - n.r.) fiind ţara bântuită de holeră, craiovenii, pentru a scăpa oraşul lor de acea urgie, se hotărâră a aduce moaştele Sfântului Grigore Decapolitul, ce se află la Mănăstirea Bistriţa, şi pentru a primi acele sfinte moaşte cu toată pompa cuvenită, hotărâră se ieasă înainte la marginea oraşului toată oastea ce se afla în oraş. Pentru aceasta lipsea însă podoaba acelei oştiri, adică muzica: de aceia Marile Spătar Alecu Ghica provoacă înfiinţarea ei, năimind cu simbrie mai mulţi musicanţi din banda de musică proprietatea particulară a Marelui Vornic Constantin Golescu. Pe aceştia îmbrăcându-i în uniformă militară, au compus din ei o bandă de musicanţi, mai completând-o cu ghitări şi flaute luate din isnaful bărbierilor, având de capelmaistru pe un musicant ungur Dobos, şi un subcapel maistru Dinică, ţigan de-al lui Golescu, car