Unul dintre cei mai bătrâni copaci are peste 300 de ani şi este în curtea unei şcoli înfiinţată pe vremea lui Cuza Vodă Îi numeri pe degetele de la mâini, atât de puţini au mai rămas. Copacii noştri seculari spun poveşti despre generaţii şi generaţii de brăileni, poveşti înfricoşătoare sau siropoase poveşti de amor. Din grădinile de odinioară şi pâlcurile de stejari a mai rămas doar câte un exemplar izolat, a cărei istorie se confundă cu însăşi istoria oraşului. Stejarul din curtea Şcolii nr. 10, cel de pe strada Campiniu, de vreo 300 de ani, ca şi platanii de pe strada Ana Aslan, de câte 200 de ani, amintesc de vremuriele demult apuse. Bulevardele Brăilei, grădinile ei, alinierea perfectă a străzilor, toate acestea au făcut din oraşul-port la Dunăre un giuvaer al Principatelor Unite, numit pe bună dreptate, la început de secol XX, „Brăila-picior de Paris” sau „mica Marsilie”.
Chiar şi acum, Monumentul, Grădina Publică sau Lacu Sărat au rămas cele mai frumoase locuri de promenadă ale brăilenilor.
Cel mai bătrân arbore din Brăila este considerat stejarul multisecular din curtea Şcolii Generale nr. 10, fostă Şcoală de Fete, înfiinţată pe vremea lui Cuza.
„Stejarul se află chiar în mijlocul terenului de sport. Copiii îl iubesc mult şi chiar ştiu că există o legendă legată de el. Anul trecut, ca să-l toaletăm, am chemat alpiniştii. Doar ei puteau să cureţe crengile stejarului” , ne-a spus directoarea şcolii, Valentina Duca.
Bătrânii spun că, în secolul XIX, stejarul se afla „în viile lui Manu”, care-şi avea moşiile dincolo de zidurile cetăţii. Până la 1829, Brăila, aflată sub stăpânire turcească, era cetate. Se întindea până la B-dul Cuza, iar şanţul cetăţii, vizibil până pe la 1880, era pe actuala stradă Unirii.
Odată cu extinderea oraşului, clădirile, inclusiv cele două corpuri ale şcolii, de la