- Cultural - nr. 386 / 26 Septembrie, 2009 Cartile scriitorilor mureseni Mircea Dorin Istrate: "Urma" "Sunt o urma ce-au lasat-o / Bunii mei de dinainte, / Eu in vers am inaltat-o, / Ei s-au dus la cele sfinte." Sunt cuvintele motto ale cartii "Urma", a poetului Mircea Dorin Istrate, dupa care urmeaza o emotionanta profesiune de credinta, un adevarat crez poetic, sub originala exprimare a unui "Cuvant inainte", cuprinzand viata, cu trairile si amintirile ei, cu visele, cu "lacrimarea amara", "cu serile de lunga vara", "cu toamne in parfumuri seci", cu "parintii insfintiti,/mutati in raiul cel ceresc", cu neamul de patimiti", cu "vatra" de "lut divin". "Aicea-s toate adunate" _ spune poetul _ "Cu ce-am facut in asta lume,/Intre copertile de carte/Ce le semnez, cu al meu nume". Semnata cu al lui nume, Mircea Dorin Istrate, se situeaza si cartea de fata, cu poemul "Eu sunt urma", cu un alt motto cuprinzator pentru intreaga carte de poezie: "Eu sunt urma cea subtire/Alor mei, de dinainte,/Dusi de-acum in vesnicie,/Sus, in lumea celor sfinte". Si iata cum gandeste, poetic, exceland prin imaginatie, "urma cea subtire", cum se autodefineste Mircea Dorin Istrate, batalia celor doi mielusei, aproape de buburuza dormind "pe-un pai uscat": "Pe coasta-n deal,/pasc turme de mioare,/Ciopoare-s langa stanca cea batrana,/Doi miei se bat in cap sa se masoare,/Crezandu-se berbeci, cam intr-o luna". O atmosfera, coplesitoare, a intoarcerii in timp, intr-o lume a altei Romanii, a altui sat, cu povestirile si cu farmecul vietii de demult, domina, toate venind, parca, marturie: "Din vremuri obosite ce si-au facut carare/Prin veacuri incalcite, din ceea departare,/Din suitoare timpuri in aure-mbracate/Si coborasuri inca, ce statu-le-au in spate,/Ramasa-i urma noastra, aicea asezata,/Adanca, neclintita, de veacuri instelata" ("Eu sunt urma"). O "corectitudine ritmica absoluta" a poetul