Dacă pleacă de pe Otopeni, de exemplu, cu o companie respectabilă, dar la Economy Class, al nostru reuşeşte întotdeauna să nu găsească punga care îi e pusă la dispoziţie pentru a-şi strânge gunoiul şi preferă să şi-l ţină lângă nas, fără să se gândească la bunăstarea colegului său de scaun, ignorând cu nesimţire privirea plină de reproş a stewardesei. Fireşte, el se joacă în neştire cu butoanele de la aerul condiţionat pe tot parcursul zborului şi îi vine cheful să meargă la toaletă exact în timpul turbulenţelor. Şi, pentru ca tacâmul să fie complet, se preface că nu aude când este rugat să nu-şi deschidă telefonul şi să nu se ridice imediat de pe scaun, chiar dacă avionul a aterizat, şi sare rapid în picioare, agăţându-se disperat de bagajul de mână şi îndreptându-se spre una din ieşiri, în general cea mai îndepărtată, pentru că pe acolo îi place lui să coboare. Cuvintele ca "ordine", "răbdare" şi "rând" nu-şi au locul în vocabularul românului care călătoreşte cu avionul.

BEZMETIC PRIN AEROPORT

Experienţă personală: Am descoperit că mitocanul nostru, când nu ştie ceva, nu întreabă. Pe aeroportul din Barcelona, al nostru nu întreba nimic. Din orgoliu. Cum să întrebe? Cum adică, să vadă ăia că el nu ştie? Şi mişuna bezmetic de colo-colo, în turmă, ca oile, înjura de mama focului ţara în care se afla şi evident personalul pentru că nu l-a îndrumat cum trebuie, deşi el le ştia pe toate.

Să nu vorbim despre statul la rând pentru ridicarea biletelor sau pentru cumpărarea unui sendviş. Omul nostru nu înţelege că există reguli, o ordine firească a lucrurilor, care ţine de bun simţ, de care trebuie să ţină cont, chiar şi pe stomacul gol, la fel cum nu înţelege că nu trebuie să meargă în Duty-free şi să încerce toate mostrele de parfum, pentru a împuţi apoi tot avionul. În avionul în care ne aflam, mitocanul nostru era dat dracului. Cunoaşteţi tipu