În vreme ce în ultimii ani ai comunismului în Bucureşti se demolau biserici, iar în cel mai bun caz erau translate şi ascunse după blocuri, Mitropolitul Antonie Plămădeală al Transilvaniei reuşea în 1985-1989 să refacă incinta Mănăstirii seculare de la Sâmbăta de Sus, vechea ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu.
Este surprinzător că a început şi a dus la bun sfârşit un asemenea demers, cu toate că avusese şi înainte de aceasta realizări gospodăreşti notabile pe unde fusese aşezat în ranguri ecleziale. Ca episcop al Buzăului şi Vrancei, vlădica Antonie a restaurat clădirile episcopale şi seminarul din Buzău, a dispus restaurarea a peste 15 biserici-monument din eparhia sa, apoi, ca Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Transilvaniei, Crişanei şi Maramureşului, a construit o clădire nouă la Schitul Păltiniş, unde a permis apoi să fie înmormântat filosoful Constantin Noica, un bun prieten al său, la îngroparea căruia, în 1987, a ţinut singura cuvântare.
"SE APROBĂ!" CONSTRUIREA UNUI DEPOZIT DE PATRIMONIU
Ajuns în scaunul de la Sibiu în 1982, Mitropolitul Antonie a aşteptat numai un prilej bun pentru a pune în aplicare mai vechea sa dorinţă de a reface ctitoria lui Brâncoveanu-Vodă, unde se formase spiritual la începuturile sale călugăreşti, în vremea părintelui Arsenie Boca, în 1946. Ocazia aşteptată s-a ivit când, deplasat la Bucureşti cu treburi administrative, a fost invitat de Patriarhul Justin să asiste împreună la mutarea pe şine a Bisericii Olari.
Într-un amplu interviu acordat lui Carmen Dumitriu şi lui Dragoş Şeuleanu (publicat în cartea "Amintirile Mitropolitului Antonie Plămădeală"), ierarhul a povestit: "Acolo (la Olari - n.r.) m-am întâlnit cu preşedintele Consiliului de Cultură, care era şef la Casa Scînteii, dar era cu rang de ministru, de profesie muncitor, era tipograf.
El s-a prezen
