Călin Hera: „Argumentele furnizate până acum de Traian Băsescu în favoarea sistemului unicameral apelează prea mult la sentiment pentru a conduce la o discuție serioasă”. Sursa: Zoltan Lorencz

Prima oară când mi-am pus problema parlamentului unicameral a fost la începutul anilor '90. Eram reporter pe politic şi mi se întâmpla să fiu nevoit să alerg între sala Omnia din fostul CC, unde erau şedinţele Senatului, şi Dealul Mitropoliei, la Camera Deputaţilor.

Din punctul de vedere al tânărului care eram atunci, acesta era un argument puternic în favoarea unicameralismului. Eu cred că, dincolo de orice consideraţii teoretice, altf el înălţătoare, fiecare cetăţean român trebuie să se întrebe sincer la ce i-ar folosi lui cutare mişcare politică. De exemplu, transformarea parlamentului dintr-o instituţie cu două Camere într-una cu o singură Cameră.

Preşedintele Traian Băsescu a adus patru argumente în favoarea sistemului unicameral. Primul se referă la reducerea cheltuielilor. Fireşte, centrul de cost Parlamentul României poate fi optimizat. Poate fi chiar redus drastic, inclusiv prin micşorarea numărului de parlamentari. Dar e cel puţin indecent să pui problema renunţării la una din Camere, sub pretextul unei reduceri a bugetului, în condiţiile în care ai inventat un minister, al Turismului, cu buget apropiat de cel al întregului parlament.

Alt argument este reducerea corupţiei. Regula de trei simplă (mai puţini parlamentari egal mai puţină corupţie) n-are nicio relevanţă în acest caz. Nu există destule ore într-o zi cât trafic de influenţă poate face un om corupt, mai ales dacă, vorba aceea, îi creşte reprezentativitatea. Problema corupţiei în România nu ţine de aritmetică, ţine de oameni.

Al treilea argument: o Cameră e mai eficientă decât două, pentru că sunt eliminate o serie de proceduri greoaie. Unele au