În lipsa experienţei de viaţă, tentaţi fiind în a vedea lucrurile la suprafaţă, adolescenţii constituie o categorie mult mai uşor de sedus. Candidatul cu tupeu, care „îl face din vorbe” pe adversarul politic, sau cel în care vor regăsi propria superficialitate - altfel, firească la această vârstă - se vor impune mai uşor.

Absenteismul nu trebuie combătut prin mărirea artificială a bazinului electoral, mai ales când studiile arată că politica este, de departe, pe ultimul loc în ceea ce priveşte domeniile de interes ale tinerilor. De ce s-ar acorda un drept unui grup care nu manifestă prea multă dorinţă de a-l avea?

Rezultatul ar fi o prezenţă la vot, în cifre absolute, mai mare, dar şi un procent crescut al reprezentării la urne. Foarte adevărat, după introducerea în Austria, şi în alte locuri din Europa - Franţa, Germania, Marea Britanie - se discută despre această măsură.

Uităm însă că, în acele părţi, vârsta democraţiei este venerabilă şi că, prin comparaţie, România este ca un tânăr de 16 ani fără o zi care fură cheile de la maşină să dea o tură: el este, din punctul de vedere al însuşirilor fizice, capabil să conducă un automobil, însă nu e capabil să înţeleagă de ce nu este bine să o facă.

Şansa unui schimbări

Adrian Georgescu

Deşi presupune unele riscuri, ideea merită discutată. Potrivit statisticilor, până în 2050 se va înregistra, la nivel european, o creştere numerică de 44,5 la sută a cetăţenilor aflaţi între 65 şi 79 de ani, însoţită de o scădere de 24,3 la sută a celor aflaţi între 15 şi 24 de ani.

Acest lucru înseamnă că adolescenţii vor fi într-o măsură din ce în ce mai mare reprezentaţi de oameni cu alte priorităţi, opţiuni şi mod de a gândi. Să luăm capetele de interval: o persoană de 16 ani (P1) şi una de, să zicem, 80 de ani (P2).

@N_P