În 2003, Donald Rumsfeld, pe atunci ministrul american al Apărării, a reuşit să-i înfurie pe aliaţii europeni, calificându-i pe cei care se opuneau războiului din Irak, în special Franţa şi Germania, cu titulatura de „vechea Europă“. Există o „nouă Europă“, a sugerat el, subliniind că noile ţări membre ale UE şi NATO sunt cu mult mai atlantiste, mai pro-americane şi gata să sprijine războiul împotriva terorii, spre deosebire de „vechea Europă“.

Remarcile lui Rumsfeld au fost primite prost nu doar la Berlin şi Paris, ci au reuşit să stârnească mânia majorităţii statelor „vechi“ ale UE. O divizare între vechile şi noile state ale Uniunii Europene, în special pe probleme legate de securitate, nu mai este valabilă azi. S-a întâmplat ceva în aceşti ultimi şase ani, care a făcut ca statele est-europene să devină mai puţin atlantiste şi mai puţin instinctiv pro-americane decât „vechea Europă“.

Aşa reiese din ultimul studiu „Transatlantic Trends“, elaborat de German Marshall Fund: Europa de Est pare să se distanţeze de „povestea sa de dragoste“ cu Statele Unite. În mod evident, ar fi greşit să se exagereze. Toţi europenii chestionaţi au fost cu mult mai pozitivi în ceea ce îl priveşte pe Obama decât pe fostul preşedinte George W. Bush. De asemenea, au existat mai multe sentimente pro-americane decât anti-americane. (…) Barack Obama nu este personal de vină pentru această situaţie.

Dorinta şefului de la Casa Albă de a „reseta“ relaţiile dintre SUA şi Rusia reprezintă un factor în schimbarea atitudinii est-europenilor. Or, dacă a da „reset“ relaţiilor înseamnă a ceda Rusiei pe probleme care afectează securitatea, acest lucru se va dovedi nepopular. Chiar dacă nici cehii, nici polonezii nu erau nerăbdători să vadă instalat scutul antirachetă american pe teritoriul lor, ei sunt şi mai puţin doritori să-i vadă pe americani retrăgându-se,