In Romania furturile miros a eternitate.
Daca gasesti masina cu usa fortata, fara casetofon, stergatoare si baterie nu trebuie sa speri ca le vei mai recupera. Daca reclami furtul la politie te pomenesti ca trebuie sa explici recentele zgarieturi din parcare sau absenta rovinietei. E valabil pentru mai toate tipurile de gainarii, de la furtul gainilor adevarate, la covorasele de la intrare. Bunurile de mica si mare valoare sunt intr-o mare si continua trecere. Se fura portofele, haine, bastoane si palarii, dar si case, proprietati, conturi, terenuri, programe politice si sloganuri electorale.
Daca e un domeniu in care unii romani dau dovada de inspiratie, tenacitate si spirit antreprenorial, de furt e vorba. Poate pentru ca foamea istorica a gaurit etica celor mai multi si mai ales a celor care au mancat din iarba puterii. Poate pentru ca avutia nationala, proprietate a celor ce muncesc, odata ajunsa in mainile celor care nu muncesc de prin guvern, administratii publice, consilii judetene, se topeste in subsolul economiei, in conturile fierbinti ale fostei securitati sau in orgiile diversilor demnitari trecuti pe la putere. Multi sunt cu ochii cat cepele pe proprietate. Pe proprietatea altora.
Unul dintre cele mai tipice furturi este cel de bancomate. Nu se mai fura cu cardul bancar, ci la gramada, dupa ce se sparge zidul de protectie sau dupa ce se sapa un tunel. Ajunsi in pestera celor 40 de hoti, nu se mai poarta nimeni cu manusi. Bancomatul este lovit cu barosul, taiat cu flexul, ciocanit cu pickhamerul pana isi varsa bunatatile pe masa hotilor. Bancomatul poate fi recuperat de la groapa de gunoi sau de la centrele de recuperare a metalului, pentru ca, pe traseul lacomiei generalizate, nimic nu se pierde, totul se transforma in bani. Altii fura in viteza, din masini si tren. Recent a fost descoperita o retea de hoti care actiona in tren. Tin
