- Istoric - nr. 386 / 26 Septembrie, 2009 Parcurg randurile unui "Apel catre poporul roman", lansat de Kossuth Lájos, conducatorul Revolutiei ungare, datata Budapesta, 10 octombrie 1848: "Ia seama, popor roman, ca nu cumva sa atragi asupra-ti nimicirea totala! Viteaza noastra armata va porni asupra voastra si atunci, vai si amar de fiecare atatator! Atunci, ar fi fost mai bine sa nu va fi nascut! Se va ordona maghiarilor si secuilor ca sa se ridice ca viforul sa mature fiecare gunoi neascultator, sa stearga de pe suprafata pamantului pe fiecare tradator de patrie! Cel care nu vrea sa asculte, va pieri pe mana calaului, sau de sabie". Un monument al dezonoarei romanilor Si n-a fost o simpla "mangaiere". "Apelul"- amenintare, a fost urmat de fapte draconice: in anii Revolutiei de la 1848/1849, au fost asasinati 40.000 de romani ardeleni! N-a fost localitate din Transilvania in care sa nu fi curs sange romanesc, gratie si "vitejiei" celor 13 generali-criminali din Armata Revolutionara Ungara. Ei, impreuna cu detasamentele de voluntari ale lui Vasvari si "tribunalele de sange" ale lui Ladislau Csány, au omorat 40.000 de romani si au distrus 230 de sate romanesti, din care 100 au ars din temelii. S-a pus capat crimelor, la 13 august 1849, in urma luptei de la Siria, cand la Arad, in casa unde se afla astazi Muzeul memorial "Ioan Slavici", s-a semnat capitularea Armatei Revolutionare Ungare. Imediat, cei 13 generali au fost intemnitati de catre habsburgi si rusi, in Cetatea Aradului, judecati, condamnati la moarte si executati la 6 octombrie 1849, la ordinul sefului Statului Major al Armatei Austriei, generalul Iacob Iulian _ Haynal (1786 _ 1853). Patru dintre ucigasii romanilor au fost impuscati in santul Cetatii Aradului (Kiss Ernõ, armean maghiarizat, nascut la Timisoara; Iosif Schweidel, german maghiarizat, nascut la Zombor; Aristid Dessewffy, slovac maghiarizat, n