Liderii occidentali priveau ţintă spre Europa de Est în toamna anului 1989 şi, în calitate de ministru de Externe al Italiei, nici Gianni de Michelis nu putea rămâne indiferent la turnura pe care o luau evenimentele din blocul socialist. Totul începuse să se precipite şi era necesară o reacţie rapidă din partea puterilor occidentale. Reacţie pe care Vestul nu prea ştia cum să o formuleze, fiind pus faţă-n faţă cu o prăbuşire nu doar rapidă, ci şi sigură a vechii ordini mondiale.
"O spun foarte clar - nu a existat nici un semn. De acord, dacă te uiţi la presă, în primul semestru al lui 1989 existau referinţe la discuţii în Vest, în NATO, despre poziţionarea în Germania a unor rachete americane, despre refuzul germanilor... Am început să înţelegem că ceva se întâmplă abia în iunie 1989, în urma evoluţiilor din Polonia şi apoi după picnicul paneuropean.
Totul s-a petrecut însă foarte repede, între iunie şi noiembrie. Nu doar că nu a fost nici o conspiraţie, cum s-a mai spus, ba chiar pot spune că nu eram deloc pregătiţi", ne-a relatat de Michelis, aflat pentru câteva zile în România cu ocazia unui eveniment organizat de Institutul Aspen. Despre evenimentele petrecute acum 20 de ani, fostul ministru de Externe al Italiei îşi aminteşte foarte clar tensiunea care pusese stăpânire pe liderii occidentali după căderea Zidului Berlinului. Erau conştienţi că iau parte la momente de răscruce, dar, remarcă de Michelis, nu au înţeles tocmai "miezul" evenimentelor şi nu şi-au dat seama ce trebuie făcut.
Din punct de vedere al deciziei politice, unul dintre momentele-cheie din acea perioadă a fost la câteva zile după căderea Zidului. Iar Gianni de Michelis a luat parte la cele întâmplate atunci. "La scurt timp după căderea Zidului, la 18 noiembrie 1989, a avut loc un summit extraordinar al Comunităţii Europene, solicitat de Franţa, de
