Alături de familia sa se ocupă de peste 40 de ani de producerea şi desfacerea mierii bio. Profil :

Născută. 16 mai 1942, Arad

Studii. Şcoala UCECOM

Experienţă. Apicultor  de 40 de ani

Familie. Căsătorită,  doi copii şi trei nepoţi

A ajuns să se ocupe cu mierea odată cu căsătoria. „Soţului meu i-a plăcut să se ocupe de albine de mic. Avea un vecin în copilărie care avea stupi şi a fost fascinat de ceea ce făcea acesta”, povesteşte arădeanca. Aceasta mai spune că este de fapt ocupaţia din care îşi asigură traiul, cel puţin după anii 90, când şi ea şi soţul s-au pensionat.

Fuga după flori

Arădeanca povesteşte că apicultura, pentru a fi performantă, implică şi alergătura după flori. „Soţul meu merge cu pavilionul în fiecare an în diverse locuri, în funcţie de cum anume înfloresc diferite flori. Pentru salcâm, pleacă la Săvârşin sau lângă Brad. Apoi dau teii şi urmează deplasările la Bârzava. În zona Zărandului se duc stupii pentru florile de trifoi, iar mai apoi ne mutăm în sudul judeţului pentru floarea soarelui. E o muncă şi o goană continuă după flori”, dezvăluie Maria Fejes, care adaugă că acest pelerinaj durează cam trei, patru luni pe an. Sarcinile în familie sunt împărţite, după cum povesteşte glumind arădeanca: soţul se ocupă de albine şi de recoltarea mierii, ea de vânzare şi copiii „de cheltuit”.

Maria Fejes îşi mai aminteşte că înainte de Revoluţie, soţul apuca să plece cu pavilionul de albine doar în concediu, aşa că şi producţia era ceva mai mică. După anii ’90, au ieşit însă la pensie, aşa că acum au în grijă 90 de stupi. Nu se plânge de lipsă de clienţi deoarece spune că are foarte mulţi cumpărători din străinătate. „Sunt mulţi români care au emigrat, dar care vin de două, trei ori pe an în ţară şi atunci trec şi pe la noi pentru aprovizionare. Mierea noastră e mu