Târgoviştenii care vor să guste puţin suc de struguri trebuie să meargă la Răzvad şi să bată la poarta celor care au viţă de vie. Cezar are 28 de ani şi în fiecare an a băut must făcut de bunicii lui. Anul acesta, însă, din cauza unor probleme de sănătate, bunicul lui Cezar nu a mai cules viţa şi nu a mai făcut nici măcar un litru. Tânărul a hotărât să cumpere din comerţ măcar o sticlă. După ce a mers la cele trei crame din oraş şi-a dat seama că pentru a cumpăra un litru de must va avea nevoie nu doar de bunăvoinţă, ci şi de relaţii.

„Am mers peste tot să caut. Nimeni nu aduce must pentru că se strică prea repede. A trebuit să mă duc la ţară, la Răzvad, la un om care avea viţă de vie şi făcuse vin. Am ajuns la omul acesta printr-o cunoştinţă. A fost complicat, dar am luat o sticlă de must până la urmă“, povesteşte tânărul care a umblat trei zile să îşi satisfacă pofta.

Cazul lui Cezar nu este singular. Şi alţi târgovişteni au căutat must prin tot oraşul, dar nu au găsit nimic. „Soţia mea este gravidă. Mi-a zis acum trei zile că vrea must. M-am îmbrăcat rapid şi am plecat în piaţă. Nu am găsit nici urmă de must. M-am dus la crame, nici colo nu era nimic. Nu am găsit şi ea a rămas cu poftele. Sper să nu aibă probleme din cauza asta“, spune Costel Pârvu, viitor tătic.

În cramele din oraş nu există must dintr-un singur motiv. „Nu aducem pentru că nu ţine. Am încercat să aducem aici 20 de litri, dar când am dat jos butoiul din maşină se umflase şi, când l-am deschis, a buşit“, spune unul dintre vânzătorii unei crame din oraş.

Gospodarii continuă tradiţia mustului

„În fiecare an fac mustul. Arunc boabele crăpate şi nu le păstrez decât pe cele sănătoase. Procedeul e simplu, le zdrobesc, le aranjez în vase şi le las câteva zile la macerat. Pe urmă iau mustul, îl strecor şi mă bucur de el“, explică Mihai