Puţini sunt cei care nu au simţit vreodată tentaţia de a lăsa totul baltă şi de a pleca undeva departe, unde să ducă un trai simplu, fără stres, fără obsesiile cotidiene - bani, deadline-uri, facturi, rate, cumpărături, internet, aglomeraţie... Într-o proporţie covârşitoare, oamenii muncesc prea mult pentru a avea şi prea puţin pentru a simţi cu adevărat că trăiesc. Istoviţi de goana după bani şi prestigiu, unii simt că se asfixiază în birouri şi că trece viaţa pe lângă ei.
Chiar dacă au tot ce şi-au dorit, îi invidiază pe cei care trăiesc retraşi departe de lume, gustând din bucuriile naturale: linişte, aer curat, foşnetul frunzelor, mirosurile după care tânjim - de pin, de fân, de porumb, de fum, de pământ reavăn, mirosul mării. Ce ironie! Pentru cei care au luptat toată viaţa pentru se bucura de avantajele civilizaţiei, traiul simplu a devenit expresia fericirii.
Însă foarte puţini îşi permit să lase totul baltă şi să-şi schimbe complet viaţa. Felicitări celor care au reuşit, dar nu putem pleca toţi pe o plajă din Brazilia sau în Apuseni. Când oftăm visând la evadarea imposibilă e bine să nu uităm totuşi că fericirea sălăşluieşte nu doar într-o margine mirifică de lume, ci şi în lucrurile simple la care ţinem.
Nu-i niciun secret! Citiţi cartea pe care o tot amânaţi, priviţi fotografiile dragi şi ascultaţi muzica preferată, regăsiţi-vă prietenii, dăruiţi flori, pedalaţi pe bicicletă în afara oraşului, îmbrăţişaţi-vă părinţii şi copiii, priviţi cerul întinşi pe iarbă, faceţi un cadou! Micile plăceri ne reîncarcă bateriile şi ne ajută să înţelegem că pentru a fi fericiţi nu e nevoie de o revoluţie în noi înşine. E suficient să respirăm puţin.
