Oamenii se schimbă în timp. Nu mai regăseşti aceiaşi oameni pe care-i ştiai, după 20, 30 de ani de când fiecare şi-a văzut de drumul lui. Să nu mai spun de schimbările intervenite în profesia fiecăruia. Unii pot evolua incredibil, alţii pot stagna, cei mai mulţi se complac, se mulţumesc cu ce au.
Am fost destul de recent în Galaţi, unde m-au invitat colegii şi foştii mei profesori din perioada facultăţii. Pe unii nu i-am mai recunoscut deloc, pe alţii foarte greu! În legătură cu mine, mulţi spuneau că m-am schimbat foarte puţin, ei neţinând cont că în timp m-au mai văzut la televizor, s-au mai obişnuit cu imaginea, cu figura mea în timp. Eu ştiu cel mai bine cât m-am schimbat, că aproape zilnic, dimineaţa, în baie înainte de a da cu apă pe faţă şi de a mă spăla pe dinţi, când ridic privirea, mă întâmpină din oglindă un chip pe care-l recunosc din ce în ce mai greu!
Şi stai aşa, că eu sunt cel mai obişnuit cu mine, cu faţa mea. Unii spun că timpul ar trece mai repede pentru ei de la o anumită vârstă, alţii că n-au timp să facă tot ce-şi propun pe parcursul unei zile... eu ştiu doar atât, să nu mă opresc, să nu o las mai moale, să continui cu drumurile, cu spectacolele, cu cântările... că asta mă ţine în priză, dacă mă opresc am prea mult timp să mă uit înapoi şi nu e-n regulă, şi aşa zodia mea nu mă prea ajută în acest sens.
Apoi muzica asta, muzica pe care eu o văd ca pe un zbor, unul deliberat, muzica, cea care-mi dă zilnic târcoale, cea care se schimbă neîncetat, cea care evoluează, cea care mă face să cred că uneori rămân cu mult în urmă, că nu mai fac faţă noilor valuri, stiluri, tentaţii. Pe de altă parte, când mă gândesc la un album nou, la un proiect nou, eu tot la stilul meu rămân, doar că mă străduiesc să sune mai bine. În perioada anilor '90 am vrut să schimb ceva în legătură cu stilul meu. Am imprimat un album c
