Mă întreb cu uimire nedisimulată cum supravieţuiau femeile pe vremea lui Ceauşescu fără dulcea apăsare a dilemei: ce şampon aleg dintr-o sută de sortimente?
Cum de nu înnebuneau în pragul întrebării hamletiene: a fi sau a nu fi şampon de urzică? Cum de îndrăzneau să meargă pe stradă cu capul descoperit înainte de a se fi inventat „şamponul pentru păr mai puternic, cu fir refăcut uniform" sau cel care creează „Volum dublu. «Style infuzion». Impact dublu"? Cum funcţionau cu două decenii în urmă femeile fără „şamponul cu ceramide bio-active"? Cum puteau trăi femeile fără „o lume de plăcere a simţurilor pentru un păr senzual"?
Răspunsul vine dintr-un schimb de replici memorabil între o reporteriţă frenetică şi o bătrână de la ţară. „Cu ce vă spălaţi părul?", sună întrebarea existenţială. „Cu oţet", răspunde intervievata. „De ce?", se oripilează jurnalista al cărei păr avea 100% volum. „De mere", o lămureşte bătrâna. Femeia n-avea treabă nici cu mătreaţa, nici cu advertisingul. Nu consumase reclame la tv. N-o văzuse pe fătuca cu păr de Albă ca Zapăda întrebând îngrozită, ca la primirea unui diagnostic de leucemie: „Am mătreaţă?! Ce mă fac?!" („dă cu oţet, maică", i-ar fi răspuns)...
În reclamă, don'şoara cu ninsoare pe plete stă pe un scaun într-un soi de laborator, în vreme ce o tanti în halat alb îi adună de pe cărarea din creştet, cu o hârtie adezivă, fulg cu fulg. „Am mătreaţă?! Ce mă fac?!", se oripilează Albă ca Zăpada. „Împuşcă-te", se aude din public. Oameni insensibili, misogini nenorociţi. „Foloseşte Head&Shoulders", o sfătuieşte tanti în halat alb. E doctoriţă în mătreaţă. Pentru că spune referindu-se la şampon: „100% fără mătreaţă, folosit cu regularitate". Dă dependenţă adică. OK, îl tragem pe nas sau pe venă?
Reclamele despre mătreaţă mă duc cu gândul la necesitatea inventării hârtiei i
