Zilele astea familia mea are de-a face cu sistemul medical din Romania. Mai precis, o ruda foarte apropiata - gradul 1 - urmeaza, spus pe sleau, sa moara. E o chestie de zile, poate chiar de ore, dupa o suferinta care a durat cateva luni. (...) Aproape de sfarsitul acestei experiente am ajuns la concluzia ca nu banii lipsesc in sistemul medical, ci umanitatea. Si nu saracia e cvasi-prezenta, ci nesimtirea si indiferenta.
Bolnavul nostru a avut de toate: cand doctorii ne-au zis sa cumparam un medicament, l-am cumparat. Cand au zis sa cumparam ustensile de operatie, le-am cumparat. Cand au zis ca e nevoie de cutare lucru pentru toaleta bolnavului, l-am cumparat. Desigur, nu au lipsit nici "micile" atentii. Pana acum toata distractia ne-a costat cateva zeci de milioane. Spitalul nu a dat decat medicul care a facut operatia, patul si asistentele. Credeti-ma, nu banii au fost problema.
Din pacate, la iesirea din operatie bolnavul a ramas imobilizat la pat in stare vegetativa, cu o teava infipta in gat (traheoctomie) prin care este ajutat sa respire. Faptul ca respiratia lui depinde de aparat ne-a impiedicat sa-l luam acasa pentru ca, in mod evident, acasa nu avem aparatura medicala care sa-l ajute sa respire si nici nu stim cum s-o instalam si cum s-o folosim, presupunand ca o putem cumpara de undeva.
(...) Bolnavul nostru va muri pentru ca traheoctomia a produs o infectie care s-a generalizat in organism. O moarte demna de secolul XV. Poate parea incredibil, dar asa e. Se pare ca tevile alea trebuie si ele spalate, schimbate, curatate, si nu o data la trei luni, ci zilnic. De altfel am si fost pusi la un moment dat sa cumparam niste tampenii numite "canule" care au zacut si cred ca in buna masura zac si acum la capataiul bolnavului.
(...) Pe langa asta, toata hrana a asigurat-o familia, dar nu ni s-a spus ca hrana trebuie sa aiba
