Pe colina din cartierul Berceni, înconjurată de livada şi grădina cu nuci bătrâni şi viţă de vie, se înalţă falnic casa lui Tudor Arghezi. Citeşte şi:

Atmosfera de plumb a lui Bacovia, în mijlocul Capitalei

Cum să furi pipa lui George Bacovia

O zi la Mărţişor

Pe strada Mărţişor, la numărul 26, o poartă veche din lemn ascunde casa şi întregul paradis verde al lui Arghezi, devenit Muzeul Memorial al poetului.

Drumul pietruit ce duce către reşedinţa familiei a rămas întocmai ca pe vremea lui Arghezi. Livada cu cireşi, vişini, nuci şi gutui te întâmpină pe partea stângă. În mijlocul ei, o căpiţă de fân te duce cu gândul la casele din lumea rurală şi parcă nu-ţi vine să crezi că în urmă cu doar zece minute te strecurai printre maşinile de pe Calea Văcăreşti.

Odată ce ai ajuns la portiţa pe care scrie mic programul de vizită al muzeului, pe un afiş pus timid pentru a nu deranja peisajul idilic ce se află dincolo de ea, stă ascunsă toaca pusă chiar de poet. Pentru a pătrunde în lumea argheziană şi pentru a fi primit de ghizii Muzeului Naţional al Literaturii Române, trebuie să baţi la toacă.

„Arghezi a cumpărat acest loc în anul 1926. Cartierul se numea pe atunci Cărămidarii de Jos. Invitaţii poetului băteau la această toacă“, a explicat Jenica Potop, supraveghetoarea casei memoriale.

Arghezi este înmormântat în grădina casei, împreună cu soţia sa, Paraschiva, pe care nu contenea să o laude. „O ciorbă de-a Paraschivei nu face cât toate operele mele“, obişnuia să spună Arghezi.

În grădină, nucul plantat chiar de Paraschiva Arghezi în anul în care au cumpărat locul, 1926, veghează asupra celor două morminte. În cealaltă parte a curţii, printre flori multicolore şi iarba se odihneşte celebrul Zdreanţă, „cel cu ochii de faianţă“, pe care Arghezi l-a imo