TVR şi-a îmbogăţit garderoba fără să probeze ceea ce a cumpărat.
A ieşit din prăvălie cu un articol elegant, dar când a ajuns acasă a constatat că articolul nu i se potriveşte. Cumpărătorul şi-a aşezat pălăria cum s-a priceput mai bine, dar pălăria i-a căzut pe ochi, semnalând tardiv şi inu til că i-ar fi stat mai bine pe capul altcuiva. Despre ce e vorba?
După o licitaţie nervoasă, TVR a câştigat drepturile de transmitere a meciurilor din tururile preliminare şi din grupele finale ale Ligii Campionilor, pentru trei ani de acum încolo.
Pentru instituţie în sine, afacerea e profitabilă, dat fiind magnetul publicitar al meciurilor. Făcând această achiziţie, TVR a dres şi ceva din busuiocul audienţei, căci românul se uită la Unirea Urziceni şi când joacă la Galaţi, darămite la Sevilla.
Pentru ca tranzacţia să fie mulţumitoare până la capăt, ar fi trebuit ca şi clientul (telespectatorul) să aprobe din cap. Să fie beneficiarul pasiv al unui acord în care n-a avut cum să intervină.
Mi-am dat seama încă de la meciul FC Timişoara - VfB Stuttgart că publicul va avea de pătimit. Când preţuirea TVR faţă de telespectatori se manifestă prin reactivarea lui Ionel Stoica, rămân puţine lucruri de discutat.
Mieros până dincolo de diabet, mai nivelat ca platfusul şi de o onctuozitate paralizantă, Ionel Stoica este maestrul vocabularului prăfuit, al banalităţii omogene şi al comentariului mediocru. Există puţini oameni din televiziune care să manifeste apetenţa pentru platitudini şi clişee a lui Ionel Stoica.
Ei bine, TVR n-a găsit pe altcineva care să deschidă transmisiunile din Liga Campionilor. Ocupat să cumpere drepturi, postul public a uitat să-şi procure comentatori profesionişti sau să le impună celor existenţi să-şi primenească limbajul, să se învioreze şi să ofere o prestaţie la nivelu
