Jocurile Olimpice de la Seul, din 1988, au fost marcate de o serie de scandaluri legate de dopaj, cu acest prilej fiind depistaţi neobişnuit de mulţi sportivi care au umblat la flacoanele cu substanţe interzise pentru a-şi îmbunătăţi performanţele.
De departe, cele mai multe cazuri au fost descoperite la haltere, unde în fiecare zi erau depistaţi alţi trişori, astfel încât clasamentele se modificau frecvent, iar medaliile erau redistribuite. Victime ale testelor antidoping au fost în special bulgarii, care în acei ani dominau copios lumea halterelor, dar nu numai ei. Scandalul a fost imens, Comitetul Olimpic Bulgar trebuind să retragă întreaga echipă de haltere din concurs, după ce mai mulţi sportivi au fost obligaţi să returneze medaliile câştigate prin fraudă.
Printre cei care au beneficiat de descalificarea unor adversari din motive de dopaj s-a aflat şi românul Nicu Vlad, care a schimbat medalia de bronz cu cea de argint, după ce ungurul Andor Szanyi, clasat înaintea sa, a picat testul antidoping. Multe voci au cerut atunci scoaterea halterelor din programul olimpic, lucru care până la urmă nu s-a întâmplat. În schimb, s-au înăsprit controalele, care au devenit mai dese şi mai riguroase.
În acest context nu foarte favorabil, în luna septembrie 1989, la Atena, s-au desfăşurat Campionatele Mondiale şi Europene de seniori. Faptul că cele două competiţii au avut loc simultan nu era o noutate, mai ales că reprezentanţii "Bătrânului Continent", în mod deosebit cei din ţările socialiste, dominau categoric sportul celor puternici. Iar rezultatele au confirmat supremaţia europenilor, care, exceptând câteva medalii de argint şi de bronz, au câştigat cam tot ceea ce se putea câştiga. Halterofilii români au făcut o figură deosebită la Atena, ei cucerind 19 medalii, dintre care două de aur.
Vedeta incontestabilă a delegaţiei
