Noile evoluţii din dosarul nuclear iranian, mai exact dezvăluirea celui de-al doilea centru de îmbogăţire a uraniului, reprezintă apogeul cooperării extinse pe mulţi ani dintre serviciile de informaţii americane, britanice şi franceze care, aşa cum se întâmplă adesea în poveştile de spionaj, ridică însă numeroase semne de întrebare. Sursa: Reuters
De unde au ştiut Statele Unite, Franţa şi Marea Britanie de existenţa acestui centru? De ce, dacă ştiau de mult timp, au dezvăluit abia vineri că Iranul construieşte un al doilea centru suspectat că ar contribui la producerea bombei nucleare? Ce anume i-a determinat pe Barack Obama, Nicolas Sarkozy şi Gordon Brown să lase deoparte priorităţile economice de pe agenda Summitului G20 pentru a denunţa împreună o nouă încălcare de către Republica Islamică a obligaţiilor sale?
Suspiciuni confirmate
Potrivit France Presse, mai mulţi oficiali americani, britanici şi francezi au declarat, sub protecţia anonimatului, că serviciile se - crete din cele trei ţări ştiau de mult timp că Teheranul îşi dezvoltă activităţile nucleare. Preşedintele american, Barack Obama, fusese informat despre aceste evoluţii din criza iraniană după ce a fost ales preşedinte, în noiembrie 2008, în briefingurile pe care le primea.
Un oficial american a explicat că, în realitate, Iranul nu a fost decât victima suspiciunii constante pe care o generează în rândul statelor occidentale. Acesta a pre - cizat că era clar pentru serviciile secrete că Teheranul a recurs la un centru secret pentru îmbogăţirea uraniului după ce instalaţiile de la Natanz şi Ispahan fuseseră inspectate de AIEA. „Opţiunea evidentă era construirea unui alt centru secret, subteran, de îmbogăţire, iar serviciile noastre de informaţii au căutat o astfel de instalaţie ani la rând. Aşa cum era de aşteptat, l-am găsit”, a subliniat el.
@N_