Încrederea în economie a consumatorilor şi a investitorilor scade continuu de aproape un an, lună de lună. Percepţia cvasi-generală este că s-a pierdut direcţia şi că ce e mai rău abia acum urmează. Pe lângă că este cu moralul la pământ, economia nu mai are sânge în vene, iar perfuziile sunt pe sfârşite. E foame de bani, băieţi!, vorba lui Sişu&Puya. Investiţiile străine directe s-au redus cu circa 50% în primul semestru, sumele trimise în ţară de muncitorii ro

Încrederea în economie a consumatorilor şi a investitorilor scade continuu de aproape un an, lună de lună. Percepţia cvasi-generală este că s-a pierdut direcţia şi că ce e mai rău abia acum urmează. Pe lângă că este cu moralul la pământ, economia nu mai are sânge în vene, iar perfuziile sunt pe sfârşite. E foame de bani, băieţi!, vorba lui Sişu&Puya. Investiţiile străine directe s-au redus cu circa 50% în primul semestru, sumele trimise în ţară de muncitorii români s-au prăbuşit, în iulie, cu 80% faţă de perioada similară din 2008, în dreptul exporturilor figurează un minus de 20% la şapte luni, iar fondurile europene rămân o mare deziluzie. Confruntat cu scăderea vertiginoasă a veniturilor la buget, statul se împrumută într-o veselie de pe piaţa internă şi se pregăteşte să iasă şi pe piaţa externă de capital.

Până de curând respinsă cu vehemenţă, perspectiva ca o parte din tranşa a doua de la FMI să fie direcţionată către finanţarea deficitului bugetar (respectiv pentru plata salariilor şi a pensiilor!) devine realitate, marcând o tristă premieră. În tot acest timp, băncile au făcut pasul înapoi şi nu se arată defel dispuse să preia efortul de irigare financiară a economiei. Volumul creditelor acordate firmelor şi populaţiei e în cădere liberă, în timp ce restanţierii pot umple binişor câteva stadioane. Banii continuă să fie scumpi. Dobânzile pe care Mugur Isărescu le vedea coborând, după per