Albert Montanes spune că nu s-a gîndit la finala pierdută aici în 2001, doar s-a concentrat pe joc
"O săptămînă fantastică". În spaniola repezită a lui Montanes, scurta caracterizare sună precum titlul unui roman de Perez-Reverte. Îţi imaginezi intriga, complicaţiile, surprizele. Micuţul jucător iberic, doar 1,75 metri, a avut parte de multe în acest turneu, mai ales în finală, unde s-a aflat de cinci ori la o minge de setul decisiv, însă de fiecare dată şi-a ţinut nervii. E fericit acum, acceptă cu graţie şi candoare pozele în iarbă. Pentru el, acest an de zgură s-a încheiat în cea mai bună manieră posibilă.
- Albert, a noua încercare la Bucureşti, a venit şi victoria.
- Da, sînt foarte mulţumit. Am avut o săptămînă plină. Mi-am dorit să cîştig turneul şi am reuşit.
- În finală, ai izbutit să cîştigi punctele importante. Aceasta a fost, pentru tine, cheia meciului?
- Cred că am fost şi puţin norocos că am putut să salvez cinci mingi de set. Pe de altă parte, am stat concentrat tot meciul, atent, nu mi-am pierdut capul nici o clipă şi asta mi-a adus victoria.
- Eşti la a noua participare la Bucureşti. Te-ai gîndit puţin şi la finala din 2001 sau la alte ediţii, în care nu ţi-a mers atît de bine?
- Cînd cîştigi, îţi vin în minte doar lucrurile bune. Sînt mulţi ani de cînd vin aici şi pot să spun că m-am simţit, cu fiecare an care a trecut, mai matur, mai complet, cu mai multă încredere. Acestea sînt lucrurile care te ajută să mergi mai departe.
- Cu siguranţă, vei reveni în 2010.
- Da, e clar. Îmi place zgura, e suprafaţa pe care mă descurc cel mai bine, îmi place acest turneu şi sper să fie menţinut în calendar.
- Ai avut cuvinte frumoase la adresa antrenorului tău, Narcis Pelach. Cum ţi-a schimbat el jocul, cu ce te-a ajutat?
- Adevărul e că ne cunoaştem de mici, iar anul
