S-ar putea spune ca nu e o zi obisnuita pentru barbatul din coltul strazii : un nou transport, de cinci suflete, va depinde, de azi, intrucatva de el. Nu, nu este traficant de persoane si nici nu se ocupa cu drogurile. Este doar un prieten al porumbeilor, care a primit in "subordine" cinci noi zburatoare care, candva, nu s-ar fi putut descurca in mediu, din cauza bolilor sau a varstei, si care, acum, se vor inspira de la protejatii mai vechi ai lui Avram Popa cum e sa te descurci pe strada, poate putin asistat la inceput. Pentru ca barbatul din coltul strazii, din acel colt in care se sfarseste Piata Operei, inainte de Catedrala, cam prin dreptul Cinematografului Timis, pe langa ca iese aproape in fiecare zi cu cantarul, asta face : ajuta porumbeii cu mancare, cu apa turnata in spatiul acreditat, intre dalele de langa el si ii mai fereste de una alta, de relele orasului. Din fuga

Asa l-am cunoscut pe Avram Popa, acum un an, doi, sau cine mai stie, pentru ca pentru el timpul se judeca altfel, ca si pentru cel obisnuit deja sa il gaseasca la coltul ingratei sale "meserii" : fie vara, fie iarna, e la datorie, cu cantarul langa el, dar si cu cativa porumbei care il escaladeaza, care i se cuibaresc vremelnic pe cap sau pe umeri si care isi infig cu obraznicie capetele cu gaturi telescopizate in buzunare, pentru a-l controla dupa granele ramase. Dar Avram Popa zice ca nu e obraznicie ce fac prietenii lui inaripati - ii scuza, nu vrea sa li se ataseze de pene un asa cuvant urat. Doar pasarile stiu ca pentru ele e amestecatura de grau, porumb, floarea soarelui si ce seminte bune or mai fi pe-acolo, si-si cer tainul cu care au fost obisnuite. Si atunci nu le poti numi obraznice, mai ales ca isi platesc mancarea cu partea lor din "spectacol", asteptandu-l pe om in cele doua randuri cand vine el cu cantarul chiar de la trecerea de pietoni de langa Catedrala, cuminti, pe d