BB a dat un nou sens conceptului de “frumos feminin la absolut” odată cu apariţia sa pe marile ecrane în producţia “Et Dieu crea la femme” (“Dumnezeu a creat femeia”), în 1958. De atunci, ea a devenit simbol al Franţei şi al femeii franceze, iar până la retragerea sa în plină glorie, în 1973, cariera şi viaţa personală au fost în permanenţă subiecte de interes public.

48 de filme jucate,numeroase apariţii nud, zeci de cântece înregistrate, dar şi uşurinţa cu care îşi părăsea partenerii, parctică specific masculină în acea perioadă, au făcut din Brigitte Bardot un simbol al generaţiei sale. Acum, toată viaţa sa tumultoasă va fi accesibilă publicului prin expoziţia retrospectivă care poartă titlul “Brigitte Bardot, ani de nonşalanţă”, ce urmează să fie inaugurată la galeriile “Espace Landowski” din Boulogne-Billancourt, în apropiere de Paris. “Este o încercare de a surprinde impactul pe care acesta l-a avut, dar şi de a sărbători femeia care a părut tot timpul o forţă a naturii şi care a dat tonul unei epoci”, spun organizatorii.

Evenimentul se va deschide cu proiecţia unui filmuleţ în care BB reapare acoperită numai de steagul tricolor al Franţei şi purtând în picioare o pereche de cizme negre lungi. Imaginea reaminteşte atât de Brigitte Bardot ca sex-simbol, cât de Brigitte Bardot “comoară naţională”, spun organizatorii. Pentru Franţa, actriţa a reprezentat întruchiparea exotică a lumii postbelice, la fel ca şi James Bond, Marilyn Monroe sau Beatles.

“Franţa de după al Doilea Război Mondial şi după perioada de ocupaţie era foarte liniştită, parcă adormită şi plină de prejudecăţi”, a declarat, pentru Reuters, Henry-Jean Servat, scriitor, prieten al lui Bardot şi curator al expoziţiei. “Ea a aruncat totul în aer”, a adăugat el.

“În comparaţie cu alte staruri ale momentului – contrafăcute, lipsite de vlagă – ea era proasp