Scriitorul şi jurnalistul Octavian Paler este una dintre cele mai cunoscute figuri ale lumii culturale şi mediatice din România, regretul pricinuit de dispariţia sa din 2007 dăinuind încă în vieţile celor care l-au îndrăgit şi l-au respectat.

Un poet discret şi delicat, un eseist impecabil şi un romancier-memorialist extrem de apreciat, Octavian Paler a reuşit performanţa de a fi pe placul cititorilor de toate vârstele, începând cu adolescenţi care-i parcurg textele pe furiş în timpul orelor la liceu, până la seniori nostalgici, care găsesc alinare în scrierile sale.

Astfel că nu e deloc uşor să vorbeşti despre un asemenea om, fără teama de a cădea în derizoriu, de a nu te ridica la înălţimea aşteptărilor.

Printre oamenii care l-au cunoscut şi i-au fost aproape maestrului se numără şi editorul său, Georgeta Dimisianu, care ne împărtăşeşte cu generozitate experienţe şi amintiri mai mult sau mai puţin fericite din viaţa aceluia care a adorat să joace şah orb cu el însuşi şi a rămas în final cu o singură pasiune: "Încrederea în ceea ce e frumos".

"VIAŢA PE UN PERON" - ÎNTRE AUTOBIOGRAFIE ŞI FICŢIUNE

Octavian Paler, spune Georgeta Dimisianu, a avut cu cele două romane ale sale, "Viaţa pe un peron" şi "Un om norocos", câte o întâmplare, ce ar fi putut periclita apariţia cărţilor. Dacă lumea ar citi "Viaţa pe un peron" cu multă atenţie astăzi, ar putea să vadă că nu s-a scris nimic mai violent la adresa totalitarismului în literatura română, iar faptul că a apărut ţine, cred, de norocul acelor cărţi bune ce trebuie neapărat să apară.

A fost întotdeauna obsedat de ceea ce se întâmplă cu destinul unui om într-o societate dominată de frică şi de teroare. Cei care citesc cărţile lui observă că scriitorii cu care Paler se simte înrudit sunt cei preocupaţi de această temă. Camus, de pildă. Pentru acesta, scriitorul româ