- Istoric - nr. 387 / 29 Septembrie, 2009 Alt calau, Vasvári Pál, si-a gasit si el adeptii care sa-i ridice monument. E rutean maghiarizat, de confesiune greco-catolica. Sa nu-l uitam si pe romanul maghiarizat, Ion Czecz, roman renegat, ajuns la gradul de general, devenit mare calau chiar pentru neamul sau. Ei, alaturi de Petõfi Sandor, cunoscutul si remarcabilul poet si marele nationalist-sovin, nascut din mama slovaca si tata sarb _ Petrovici, aghiotant al altui calau, generalul Bem, polonez maghiarizat, a fost mana dreapta a slovacului maghiarizat Ludovic Kossuth. Avea doar 22 de ani cand a-nceput omorurile. "Dezmierdul" cel mai elegant i l-a adresat Avram Iancu: Kossuth cel Mic! El a condus asaltul dinspre nord, in 1849, asupra Apusenilor, care refuza sa se supuna chiar daca armata ungureasca era de zeci de ori mai numeroasa. Motii luptau pentru propria lor libertate. Stiau bine ce viitor li se pregateste, despre care, peste ani, Mailath, reprezentantul autorizat al ungurilor in Senatul Imperial din 1860, avea sa marturiseasca: "Ungurii sunt fideli ideii unui regat unitar, cu o singura natie, de nationalitate ungara, toti ceilalti cetateni, fara distinctie de limba, trebuind sa se considere unguri!". Acesta era, de fapt, telul Revolutiei Ungare si nu idealul de libertate pe care aveau sa-l acrediteze, mai tarziu, istoricii unguri. Se voia pastrarea si in epoca moderna a privilegiilor medievale. Cata dreptate avea Nicolae Balcescu atunci cand afirma fara echivoc ca "Ungurii n-au invatat nimic si n-au uitat nimic, in cursul istoriei lor ". Atunci, in 1849, fie "Micul Kossuth", fie maiorul Emeric Hatvány, fie alti "misionari" de teapa lor, au avut ca obiectiv ocuparea cu forta a Apusenilor si convertirea la hungarism a motilor. Marele interes s-a focalizat spre "capitala" tarisoarei, Abrudul. La 6 mai 1849, l-a ocupat armata lui Hatvány. Peste patru zile, l-a elib