Călin Hera: „Chiar să nu existe în România un politician cu bun-simţ, pe care să-l ducă inima şi capul să facă ceva şi pentru ţara asta, nu doar pentru el?”. Sursa: Zoltan Lorencz

Îmi vine să vărs. Asta e o declaraţie politică. Acesta e sentimentul general care îi încearcă pe tot mai mulţi dintre compatrioţii mei. Mă refer la aceia de care ştiu eu, n-am pretenţia să vorbesc în numele tuturor.

Nu mai văd rostul pentru care ceea ce e poreclit politică în România merită să consume energii. La ce bun să facem dezbateri, azi, despre şmecheria de ieri, cod „Boc-Nica”? Ce folos să fi discutat alaltăieri despre marea revoluţie uninominală? Ori mâine despre noul caz „Androneasca”? Ne face viaţa mai bună? Nu.

Ce dacă iese/nu iese PSD de la guvernare, dacă Hrebenciuc sau Liviu Dragnea aruncă replici fără perdea şi Radu Mazăre îşi afişează geaca din piele de şarpe brazilian la intrarea în sediul PSD?

Pe cine mai impresionează dacă, citez titluri care aleargă acum pe Realitatea TV, a) „Boc l-a demis pe Nica”, b) „Coaliţia e în impas”, c) „Guvernul se clatină” sau d) „PNL ameninţă cu moţiunea”?

Nici măcar cursul leu-euro nu mai pare impresionat de aceste giumbuşlucuri ieftine!

Discutam, zilele trecute, cu un manager al unei multinaţionale importante din România. Eu nu înţeleg, zicea omul, de ce vă plângeţi întruna, de ce vorbiţi mereu despre aceleaşi personaje şi despre acelaşi tip de întâmplări.

De ce nu sprijiniţi politicieni decenţi, curaţi, voi, ziariştii, societatea civilă, dacă tot puneţi aşa multă patimă în politică? De ce vă lamentaţi, în loc să propuneţi altceva în loc? Chiar nu există politicieni în care să aveţi încredere?

Întrebările lui nu erau retorice, erau de bun-simţ. Vădeau preocupare şi perplexitate. Erau produsul unei judecăţi sănătoase, simple, de trăitor