De curând a fost lansat Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Patrimoniul Construit, Siturile Istorice şi Naturale. Cum vedeţi acest raport şi care a fost contribuţia ministerului la el? Cum aţi colaborat cu această comisie?

Eu am beneficiat de expertiza Comisiei prezidenţiale pentru patrimoniu de la începutul mandatului şi chiar dinainte eram la curent cu dezbaterile în curs, prin diferiţi cunoscuţi care au făcut parte din această comisie. Aşadar, raportul a fost pentru mine, din capul locului, un ghid extrem de preţios. Când au fost redactate nişte concluzii preliminare le-am luat la cunoştinţă, iar câţiva dintre consilierii mei cei mai apropiaţi sunt, totodată, membri în Comisia prezidenţială. I-am ales din cadrul Comisiei prezidenţiale tocmai pentru a situa acţiunea mea în linia acestui raport pe care îl cred extrem de preţios şi de just. În afară de asta, în mod punctual, am recurs la expertiza diferiţilor membri ai comisiei, precum Şerban Sturdza, Dan Mohanu, Maria Berza, Dan Marin, pe care i-am consultat în repetate rânduri. În plus, Hanna Derer, Petre Guran şi Irina Iamandescu îmi sunt consilierii personali pe probleme de patrimoniu.

Cred că acest raport e un document extrem de important. Intenţionez să iau băţul de pelerin într-o mână şi în cealaltă raportul, pentru a-l răspândi în ţară, pentru a-l face cunoscut unui public cât mai larg, pentru că e important să creăm un sprijin politic consistent pentru o politică de patrimoniu rezonabilă. Când spun sprijin politic nu mă refer la un sprijin partizan, pentru că nu este monopolul unui partid sub nicio formă. Trebuie ca acest raport să fie asumat de întreaga clasă politică, de autorităţile locale, de deputaţi şi senatori, de Biserică, de ONG-uri.

Patrimoniul e o problemă de politică în sens mare, în sens nobil şi larg, de preocupare pentru binele comun. Nu e o problemă partizană sub nicio