Telenovela de prost gust "uite Nica, nu e Nica" pare să fi ajuns la apogeul penibilului. După o zi şi-o noapte de combinaţii politice meschine şi de nesomn, cu pauzele calculate strict în funcţie de orarul talk-show-urilor (pentru impresionarea adversarului), a fost nevoie să iasă la tv, ingenuu nevoie mare şi fresh ca un fruct de kiwi proaspăt cules, tătucul naţiunii. Care, după ce ne-a anunţat oficial ce nu avem voie să credem despre el, a simţit nevoia să fie iar decisiv în economia jocului politic de criză. Şi, ca bonus, grijuliu cu soarta crudă a poporului (în general) şi cu onoarea nereperată a angajaţilor de la Interne (în particular).

După o lungă chibzuinţă de om aflat deasupra micilor meschinării politicianiste, le-a trasat liderilor PD-L şi PSD, care se uitau la el prelung ca broasca la bordură, liniile lui directoare: ori ministru independent, ori unul din opoziţie la Interne. Plus că, boier de viţă veche cum îl ştim, cică, deşi-l înţelege omeneşte pe Emil Boc că nu-l mai suportă pe Dan Nica în Palatul Victoria, n-ar vrea să-l bănuiască lumea pe nedrept că şi-ar impune tocmai şeful de campanie pentru prezidenţiale, pe Vasile Blaga, la păzitul de urne. În acest context de largă solidaritate cu poporul suveran, zău că aproape nici nu mai contează câteva mici amănunte nesemnificative pentru un politician atât de mare: că guvernarea de coaliţie e strict politică, nu de tehnocraţi, că Ministerul de Interne aparţine PSD (nu societăţii civile şi nici opoziţiei) prin protocolul semnat de ambele părţi, că unicul aşa-zis independent (Cătălin Predoiu de la Justiţie) e asumat de PD-L şi că PNL s-a pronunţat oficial pentru neimplicarea-n viaţa Executivului. Întotdeauna există la dispoziţia plătitorului (sau a Jucătorului, după caz), pentru un preţ bun, UDMR. Formaţiune care, prin statutul său mixt de asociaţie culturală şi partid politic, poate juca, după