Furate in Iran, controversate in Afganistan si caricaturizate in Gabon, recentele scrutine electorale din aceste tari si nu numai demonstreaza nu atat progresul global al democratiei, cat absenta statului de drept. Sigur, alegeri care sa duca la rezultate antiliberale, chiar la despotism, nu sunt un fenomen nou. In ultima instanta si Hitler a ajuns in 1933 la putere in Germania in urma unor alegeri libere, corecte si competitive. Mai mult, procesele electorale problematice constituie o provocare specifica pentru Occident, care este purtatorul unui mesaj democratic si, simultan, vinovatul pentru un trecut imperialist care submineaza utilitatea si capacitatea de persuasiune a acestui mesaj.
Intr-un eseu remarcabil, publicistul de origine indiana Fareed Zakaria descria pericolul care provine de la ceea ce el denumea "democratie iliberala". In acceptiunea lui Zakaria, America a trebuit sa sprijine un lider moderat precum generalul Pervez Musharraf in Pakistan, in ciuda faptului ca acesta nu a ajuns la putere in urma unor alegeri. In schimb, opina Zakaria, ar trebui sa fie combatut presedintele populist al Venezuelei, Hugo Chávez, desi el a fost ales legitim.
In lumea noastra globalizata, potentialul divort dintre alegeri si democratie a atins o noua dimensiune. Pentru ca accesul la informatie si comunicarea au loc instantaneu, cu cat mai putin legitim e un regim, cu atat mai mare va fi tentatia sa de a manipula, daca nu chiar inventa, rezultatele unor alegeri. "La moda" e sa fabrici o victorie semnificativa, dar nu prea masiva. Despotii zilelor noastre considera vulgare si demodate victoriile electorale quasi-unanime, in stilul sovietic.
Dar un alt nou aspect al fenomenului este cel al fortelor de opozitie, dispuse sa incerce contestarea acestor masinatiuni ale partidului la putere. Confruntat cu acest proces dualist al ilegitimitatii, Occ
