(Mai bine mai târziu cu 43 de ani decât niciodată).

Pentru restul lumii, Valencia este cunoscută doar pentru suculentele sale portocale, exportate în toată lumea. Pentru spanioli, însă, această zonă de pe malul Mediteranei a ajuns să fie considerată una dintre perlele ţării: o zonă frumoasă şi prosperă, un centru industrial, cultural şi turistic de renume. Însă nu întotdeauna a fost aşa.

În anii ’60, Valencia era o zonă provincială şi predominant agricolă. Economia era slabă, infrastructura deficientă, iar tinerii plecau să-şi caute norocul fie prin puţinele oraşe spaniole industrializate, fie prin nordul mai prosper al Europei. În 1973, compania Ford a cumpărat o livadă de 110 hectare la marginea Valenciei. Trei ani mai târziu, compania şi-a început aici producţia modelului Fiesta.

Imensul succes al acestuia pe plan internaţional pare să fi fost direct proporţional cu rata dezvoltării Valenciei pe plan local. Cele 7.500 de slujbe iniţial create de Ford în zonă au ajuns aproape să se tripleze, graţie efectului de multiplicare orizontală a uzinelor Ford, care au stimulat o intensă activitate economică în întreaga regiune. Ca urmare, Valencia a devenit aproape peste noapte un oraş de „imigranţi interni“. Tinerii din întreaga Spanie au început să părăsească în masă zonele rurale, mica provincie de pe malul mării atrăgând tot mai mulţi spanioli din alte regiuni. La numai doi ani după deschiderea fabricii Ford, se estima că 1 din 3 locuitori ai Valenciei nu era născut în zonă.

În timp, infrastructura locală s-a dezvoltat cu rapiditate. Valencia a devenit cel mai important port din vestul Mediteranei. Pe lângă acesta s-a construit şi un aeroport, o amplă reţea feroviară şi alta de autostrăzi. Ca urmare, industria turismului din regiune a luat amploare, regiunea Valenciei devenind, în cele din urmă, una dintre cele mai importante din Spania.

În