- Cultural - nr. 387 / 29 Septembrie, 2009 O comoara bibliografica inestimabila destinata Bibliotecii "Targu-Mures" din Chisinau Inceputul povestii legate de necesitatea facsimilarii manu-scriselor eminesciene este legat de numele lui Constantin Noica. Cunoscutul ganditor roman si-a inceput activitatea de cercetare filozofica la Seminarul de istorie a filozofiei, unde a lucrat ca bibliotecar, apoi si-a consolidat experienta in cadrul studiilor de specializare urmate in Franta in perioada interbelica. Valoarea cea mai inalta a cercetarii sale filozofice a fost atinsa cu prilejul sutinerii la Universitatea din Bucuresti a tezei de doctorat intitulata "Schita pentru istoria lui cum e cu putinta ceva nou", publicata in 1940. Interesele lui Constantin Noica s-au raspandit in randul unor domenii de meditatie extrem de diverse, cuprinzand logica, ontologia, istoria filozofiei, filozofia culturii, estetica filozofica si filozofia limbajului. Creatia sa filozofica a imbogatit zestrea culturala a gandirii romanesti cu comori de meditatie precum: "Mathesis sau bucuriile simple", "Pagini despre sufletul romanesc", "Rostirea filozofica romaneasca", Sentimentul romanesc al fiintei", "Devenirea intru fiinta" si altele. Trebuie sa subliniez ca interogatiile sale nu s-au rezumat la fascinantul univers al ontologiei, ci s-au prelungit in sfera literaturii si culturii romanesti. De pe aceasta pozitie, Constantin Noica a devenit autorul unor discursuri textuale extrem de sincere in care si-a exprimat admiratia fata de Eminescu, pe care il considera "omul deplin al culturii romanesti". Momentul culminant al admiratiei lui Noica fata de opera si personalitatea lui Eminescu a fost atins in clipa in care a inceput sa lectureze cele 44 de caiete eminesciene aflate in fondul de documente al Bibliotecii Academiei Romane. Fascinat de continutul manuscriselor pastrate la Biblioteca Academiei