Ca să sintetizez ce vreau să zic, aş dori să încep cu un panseu enunţat în urmă cu mai multe luni de deputatul PSD Mădălin Voicu: "Aceşti politicieni sunt mai aproape de nişte gherţoi decât de nişte profesionişti, care încearcă să-şi impună un punct de vedere nerespectând osatura de om politic, ca tipologie". Mie mi-a plăcut. Pentru rafinaţi, gherţoiul este un tip care se crede superior, este zgârcit, bădăran şi ciumpalac. Aşa scrie la dicţionarul urban care completează DEX-ul.

Am avut parte în ultimele câteva zile de atacuri turbate lansate încrucişat din partea politicienilor. Perioada este aleatorie şi în limita spaţiului disponibil, iar victimele sunt în afara oricărui pericol, fie din motive genetice, fie ca urmare a expunerii prelungite la mediul toxic. Jugularele s-au umflat până la limita imploziei, scandalul a fost maxim, sala de şedinţe a fost transformată în ring de Local Kombat unde s-au revărsat luptători nemiloşi. Iadul s-a dezlanţuit la tribuna Parlamentului. Apropo de iad, simt că aici se potriveşte cel mai bine parabola fiicei Domnului, pe numele ei de blogăriţă "Rose-in-the-desert", care scrie: "Au fost destule cazuri în care, după o anumită acţiune care a implicat lupta spirituală, să simt cum, de departe, diavolul e turbat şi urmează să îmi dea un atac. Am simţit clar asta, şi atunci nu am mai aşteptat să vină să mă atace, ci l-am atacat eu, am făcut eu primul pas. Concret, m-am războit, i-am spus clar că nu poate să îmi facă nimic, că eu sunt a lui Hristos, i-am spus care sunt drepturile mele ca şi copil al lui Dumnezeu şi de multe ori m-am trezit strigând ca un războinic, nu mă interesează dacă cineva mă crede nebună la faza asta, dar în război nu stai cu mâinile în sân, acolo lenea şi monotonia nu îşi au locul".

După un moment scurt de perplexitate, am înţeles! Mi s-a părut că politicienii au ceva din fata asta care