Un doctor de la spitalul de nebuni îşi face rondul de seară. Într-un salon, găseşte un pacient stând pe podea, cu o bucată mare de lemn în braţe. Nimic deosebit. Numai că în cameră mai era un individ atârnat de tavan, cu capul în jos.
- Ce se petrece aici?, întreabă doctorul.
- Dar tu nu vezi?, pufneşte cel de pe podea. Încerc să sparg bucata asta de lemn exact pe jumătate.
- Văd, spune doctorul. Dar cu ăla ce e atârnat de tavan?
- A, e cel mai bun prieten al meu, dar ştiţi, e cam ţăcănit. Se crede bec!
- Şi dacă e cel mai bun prieten al tău, nu crezi că ar trebui să îi spun să se dea jos? Că s-ar putea lovi...
- Şi eu ce fac? Lucrez pe întuneric? Un doctor de la spitalul de nebuni îşi face rondul de seară. Într-un salon, găseşte un pacient stând pe podea, cu o bucată mare de lemn în braţe. Nimic deosebit. Numai că în cameră mai era un individ atârnat de tavan, cu capul în jos.
- Ce se petrece aici?, întreabă doctorul.
- Dar tu nu vezi?, pufneşte cel de pe podea. Încerc să sparg bucata asta de lemn exact pe jumătate.
- Văd, spune doctorul. Dar cu ăla ce e atârnat de tavan?
- A, e cel mai bun prieten al meu, dar ştiţi, e cam ţăcănit. Se crede bec!
- Şi dacă e cel mai bun prieten al tău, nu crezi că ar trebui să îi spun să se dea jos? Că s-ar putea lovi...
- Şi eu ce fac? Lucrez pe întuneric?