Ce-ati facut, domnilor candidati, in ultimii 20 de ani? Si ce va propuneti sa faceti, pe bune, in urmatorii 20 de ani? Unii romani voteaza unidimensional. Simpatizantii pesedisti aleg reprezentantul PSD, sustinatorii pedelisti pe cel al PDL, fanii liberali pe cel al PNL etc., deseori nestiind exact cine e si ce poate face persoana respectiva. Pentru multi dintre electori, un vot inseamna o stampila si o casuta in care se afla un desen cunoscut. Eventual, si o mica suma de bani sau un pachet cu ceva alimente. Plus un calendar care masoara inca un an de mers in gol al societatii romanesti. Acesti alegatori sint cei mai banali, dar si cei mai periculosi prin lipsa de discernamint de care dau dovada in anii electorali. Si nu numai atunci. Altii ar prefera sa vada programele politice ale candidatilor. Adica sa aiba in fata un set de promisiuni electorale realizabile, care sa angajeze cuvintul de onoare al omului politic. Dar citi politicieni isi respecta promisiunile electorale? Referindu-ma doar la presedintii Romaniei din ultimii 20 de ani, descoperim o lipsa de cuvint simptomatica. In primul mandat, Ion Iliescu ne-a promis stabilitate, dar a chemat minerii cind a simtit ca scapa situatia de sub control; in al doilea mandat - prosperitate, dar s-au imbogatit doar pesedistii, iar in al treilea mandat - europenizare, dar Nastase ne-a invitat sa-i numaram ouale. La fel, Emil Constantinescu a fagaduit valorizarea elitelor, dar l-a uns pe Radu Vasile premier, in timp ce Traian Basescu a declarat razboi coruptiei, dar le-a asezat in avangarda pe Monica Ridzi si Elena Udrea. Mai pot fi crezuti pe cuvint? Apoi, mai exista oare programe politice veritabile? De ani buni, nici partidele si nici candidatii lor nu mai fac vreo diferenta intre ofertele electorale cu care se prezinta in fata alegatorilor. Se promite fie orice, fie lucruri atit de generale, incit nu mai ai cum sa cuant