Sintagma din titlul acestui articol a fost, în varianta pozitivă, parte a unui slogan publicitar pentru telefonia mobilă. De fapt, a fost mai mult decât atât. Putem spune, printr-o extrapolare potrivită, că a caracterizat întreaga perioadă de după 2000, nu întâmplător perioada de aur şi a telecomunicaţiilor, dar mai ales a economiei.
Din 1999, chiar dacă prezentul nu era cine ştie ce strălucit, viitorul suna bine. Acum, chiar dacă prezentul putea arăta mult mai rău, nici viitorul nu sună prea bine. Întrebarea pe care o auzim cel mai des cât mai este până se termină criza? ar trebui să nu o mai auzim deloc. Dintr-un motiv foarte simplu. Pentru că referinţa la starea de graţie a anilor 2007 şi 2008 va rămâne doar o referinţă istorică. După toate probabilităţile, după toate prognozele şi estimările atât cât toate aceste exerciţii logice mai pot fi luate în seamă , perioada de după nu va însemna o revenire la un mod de a fi al economiei din perioada recent depăşită. Noi şi lumea aproape că vom intra într-o nouă paradigmă. Asta presupune noi repere şi mai ales alte comportamente.
Cine aşteaptă reluarea ciclurilor de creştere de altădată, în România sau aiurea, trăieşte într-o lume ireală. Pe piaţa românească mai ales, această schimbare va fi una extrem de dură. Cum va arăta ea? Pentru a o înţelege, trebuie descrisă comparativ. Perioada care s-a încheiat în 2008 a fost una simplă: banii intrau uşor în economia românească şi pe seama lor apărea un spor de producţie natural, ba, mai mult, pe baza unei cereri aproape fără margini, creşterea venea de la sine. Dacă un business nu făcea mari greşeli de management sau marketing, dacă avea banii de pornire şi/sau ceva garanţii de oferit pentru credite, profitul venea fără mari probleme de concepţie de business. Desigur, nu a fost totdeauna aşa, dar cine se mai poate pune în starea de dinainte de 2001-2002,
