Democrat-liberalii savurau ieri efectul loviturii pe care au aplicat-o pesediştilor. "Primul-ministru a mai strâns din dinţi la declaraţiile anterioare. Sunt lucruri foarte grave, despre care s-au găsit mijloace pentru a nu se ajunge la un pas definitiv, dar le-au considerat pe toate nişte gesturi de slăbiciune din partea noastră şi s-au gândit că, dacă tot înghiţim, pot să facă ce doresc acolo", s-a răcorit Radu Berceanu.
Democrat-liberalii erau mulţumiţi că au reuşit să ducă PSD într-o situaţie fără ieşire onorabilă. Dacă social-democraţii ar opta pentru rămânerea la guvernare şi desemnarea unui alt ministru de Interne, pedeliştii aveau certitudinea că propunerea pesedistă nu va putea fi decât una care i-ar conveni lui Traian Băsescu.
Secretarul executiv, Vasile Blaga, potenţialul succesor al lui Nica, a explicat pentru Jurnalul Naţional de ce PSD nu are nici un fel de libertate la nominalizare. Deşi Curtea Constituţională a decis, în 2007, că preşedintele nu poate refuza decât o singură dată o nominalizare ministerială, emisarul oricărei nominalizări este premierul, pentru care nu există restricţii. "Premierul trebuie să trimită la Cotroceni numele ministrului propus. PSD trebuie neapărat să avanseze un nume pe care să îl accepte Emil Boc", ne-a declarat Vasile Blaga.
Pe de altă parte, pesediştii se pregăteau şi pentru planul B - ieşirea PSD de la guvernare, de bunăvoie sau forţată. În ministerele PD-L se dăduse deja ordin să fie căutaţi înlocuitori pentru pesediştii care ar urma să fie aruncaţi peste bord, iar în Parlament începuse deja şerpăria negocierilor. În lipsa PSD, PD-L ar trebui să vină în Parlament cu un nou guvern, dar nu adună, împreună cu minorităţile şi cu doi independenţi, decât 188 de voturi. Pentru ca un guvern să fie validat este nevoie de 236 de voturi, pe care pedeliştii încearcă să le obţină, oficial
