De sâmbătă încoace, Brăila este din nou în centrul atenţiei publice. Scene parcă rupte dintr-un film de la Hollywood ne aruncă din nou pe primele pagini ale ziarelor din întrega ţară şi în topul ştirilor televiziunilor centrale.

Sâmbătă, la Brăila, poliţiştii au împuşcat un tânăr, care după câteva ore a murit. A fost împuşcat pe una dintre cele mai circulate artere ale municipiului, la o oră de vârf. Cine e, de fapt, băiatul? Poliţiştii spun că e interlop. Familia, cunoscuţii, prietenii spun categoric: nu. Au procedat corect poliţiştii? Unii zic că da. Alţii însă sunt categorici: nu. Părerile sunt împărţite, pentru ambele întrebări fiind foarte importantă partea baricadei de care se află respondentul.

Eu am să încerc însă, să mă detaşez. Bine, atât cât te poţi detaşa atunci când e vorba de viaţă şi moarte. Moartea unui tânăr şi viitorul altuia, poliţistul care a tras glontele ucigaş - pentru că, să fie clar, şi cariera lui este acum într-un mare impas. Şi am să încep prin a recunoaşte că, din punctul meu de vedere, ce s-a întâmplat sâmbătă, la Brăila, e doar începutul. Începutul adevăratei tragedii.

A murit un om, mai bun sau mai rău decât alţii. Dar, mai important, a murit dintr-o teribilă eroare. A fost CONFUNDAT. Iar vina pentru această situaţie aparţine, cred eu, ambelor părţi implicate în conflict.

Şi am să încep cu cei doi tineri aflaţi în maşina urmărită. De ce nu au oprit când au fost somaţi? Doi cetăţeni simpli ai acestui oraş, somaţi fiind să oprească şi apoi înconjuraţi de luptători cu arme şi cagule, ar fi făcut pe ei de frică. Ei, însă, au fost extrem de curajoşi - au încercat să fugă. De ce? Pentru că se temeau ca "civilii" cagulaţi şi înarmaţi să nu fie membri ai unei bande rivale. De ce, atât timp cât se considerau simpli cetăţeni, s-au gândit că pot fi atacaţi de o bandă rivală? Poate pentru că, fără a fi musai "înregimentaţ