de Răzvan Prepeliţă
“Lume, lume, să ştie tot satul, toboşarul vă spune…” Şi urmează fel şi fel de anunţuri. Pe vremuri, acesta era cel mai primitiv tip de marketing. Cu toate mijloacele de comunicare de azi, unii nu reuşesc să ajungă la performanţele unui toboşar. de atunci. Iar produsul lor e de interes naţional.
Stuttgart nu e o echipă care să producă înghesuială la porţile stadioanelor. Nu e Barcelona sau Real. Iar ultraşii ialomiţeni ar încape într-o uscătorie unde se ţin şedinţele de scară. No offence! Şi totuşi, marţi seară, la meciul Urziceniului, în Ghencea, au fost 15.000 de spectatori. ASTA AR TREBUI SĂ DEA DE GÎNDIT FEDERAŢIEI.
Lipsa mizei sau interesul scăzut pentru un fotbal, altul decît al Stelei, Rapidului sau Dinamo, al celor din Bucureşti. Explicaţii dinspre Federaţie, cu care ne-am obişnuit ani la rîndul. În tot acest timp, naţionala a continuat să joace în faţa scaunelor goale.
Meme a tăiat un zero din preţul biletelor. Apoi a luat rucsacul burduşit de tichete şi a pornit înspre locul în care se naşte miuţa. În curtea şcolii. Le-a oferit intrare liberă puştilor şi aceştia l-au răsplătit la golul lui Varga cu ovaţii. Părinţii i-au însoţit, profesorii au fost curioşi, vecinii nu au rezistat. În total 15.000. E o lecţie al naibii de simplă de marketing. Una în care, reducerile trebuie căutate şi altundeva decît la kilogramul de fleică pentru grătar. Una în care, delegările nu se referă doar la arbitrii ci şi la cine va fi delegat mîine în curtea şcolii. Una în care, promovarea unui meci nu înseamnă doar data stabilirii întîlnirii. “Lume, lume…!”
de Răzvan Prepeliţă
“Lume, lume, să ştie tot satul, toboşarul vă spune…” Şi urmează fel şi fel de anunţuri. Pe vremuri, acesta era cel mai primitiv tip de marketing. Cu toate mijloacele de comunicare de azi, unii nu reuşesc să ajungă la performanţele unui toboşar. de atunci.
