Semnal FP. În satul Nanjie locuitorii încă îl proslăvesc pe Mao Zedong, lucrează pământul la comun şi beneficiază de asistenţă de sănătate, educaţie şi utiliţăţi gratuite, trezind invidia fermierilor din vecinătate. Şi sunt invidiaţi de alţi chinezi. Majoritatea localnicilor sunt mulţumiţi de viaţa pe care o duc într-una dintre puţinele comunităţi rurale în care colectivizarea a rămas neatinsă după trecerea Chinei de la economia planificată la cea de piaţă, relatează BBC .

Chiar dacă au salarii relativ mici, locuitorii au parte de alte beneficii sociale. „Câştig aproximativ 59 de dolari pe lună, dar am parte de alte avantaje. Primesc asistenţă medicală gratuită şi locuinţă şi chiar gazul, apa şi electricitatea sunt gratuite. Fiul meu are acces la educaţie gratuită”, spune Hu Xinbhe, care lucrează ca inspector de calitate la fabrica de condimente din sat.

Pe lângă bogatele recolte de cereale, comuna are câteva fabrici mici care produc bere, ciocolată, sos şi tăiţei. În piaţa centrală, tronează o mare statuie a lui Mao, flancat de postere uriaşe care îi întruchipează pe Lenin şi Stalin.

Există şi un hotel al cărui personal poartă uniforme militare, prin care se încearcă întărirea imaginii revoluţionare a micii aşezări pentru a atrage turişti.

Aceste comunităţi au fost formate în anii 1950 când Mao a încercat să forţeze populaţia din mediul rural să ducă o viaţă mai comunistă. Ulterior, colectivizarea a dus la moartea a milioane de oameni prin înfometare între 1958-61 şi a fost ulterior abandonată. Unele localităţi au refuzat însă să renunţe la această formă de convieţuire. „Oamenii au ales proprietatea colectivă”, spune Wang Hongbin, secretarul Partidului Comunist din Nanjie.

Ca urmare a reformelor economice din anii 1978, mulţi fermieri chinezi au pierdut beneficiile accesului gratuit la şcoli şi spita