Proiect Ultimul lider sovietic spera să salveze socialismul şi URSS prin reforme parţiale şi prin „finlandizarea“ Europei de Est. A greşit. La 1 februarie 1989, Mihail Gorbaciov a primit un raport întocmit de experţi, pe care şi-a bazat toată politica externă în ultimul an de comunism european. Raportul întocmit de comisia condusă de Oleg T. Bogomolov cuprindea o analiză a proceselor declanşate de criza sistemului comunist, în ţările din Europa de est şi conţinea o serie de scenarii privind evoluţia viitoare a fiecărei ţări socialiste şi impactul pe care aceste evoluţii le vor avea asupra URSS: Deasemenea, erau sugerate mai multe căi şi mijloace de acţiune din partea imperiului sovietic, pentru prezervarea sistemului socialist şi a rolului conducător al URSS, în cadrul lagărului estic.

Analiza făcută de experţii din Comisia Bogomolov asupra ţărilor din estul Europei releva o situaţie gravă. „Simptomele crizei sunt vizibile în toate sfere vieţii publice din aceste ţări, ca şi în relaţiile dintre ele”, susţineau experţii.

Prezent sumbru

În economie, simpromele mergeau de la încetinirea creşterii economice, mărirea decalajului faţă de ţările din vest, înrăutăţirea aprovizionării populaţiei şi creşterea datoriei externe, în cazul RDG, Cehoslovaciei şi Bulgariei, până la realul pericol al colapsului economic, în cazurile Poloniei şi Ungariei. Cel mai mare pericol îl reprezenta inflaţie, fie ea oficială sau ascunsă, mergând până la posibilitatea de escaladare la hiperinflaţie, în poplonia şi Iugoslavia.

Criza se manifesta puternic şi în sfera politică, în special prin pierderea dramatică a încrederii populaţiei de către partidele comuniste. În unele ţări din est, această lipsă de încredere ameninţa partidele comuniste cu sciziunea între reformatori şi conservatori, în timp ce în majoritatea pericolul era reprezentat