Requiem este unul dintre cele mai tulburătoare filme germane din ultimul timp. A fost regizat de Hans-Christian Schmid şi prezentat la Festivalul de la Berlin în 2006, unde Sandra Hüller – interpreta rolului principal – a primit, pe deplin meritat, Ursul de argint pentru cea mai bună actriţă. Povestea este reală, s-a petrecut în anii 70: Michaela, o tânără crescută într-un mediu familial sever şi foarte catolic, se mută la Tübingen pentru a urma cursurile universităţii de acolo. Descoperă, cu această ocazie, o lume boemă, liberală şi ultrapermisivă, care-i permite să fie fericită şi să guste viaţa din plin.

Numai că exact tensiunea dintre educaţia ei strictă de acasă şi lipsa de inhibiţii a vieţii universitare, laolaltă cu stresul adus de studiu îi provoacă tot mai acute crize de epilepsie. Întoarsă în sânul familiei, aceasta o supune unui exorcism oficiat de preot, convinşi cu toţii că fata este posedată de diavol...

Schmid reuşeşte să păstreze o remarcabilă decenţă în ilustrarea acestui subiect “spectaculos” (care se aseamănă, până la un punct, cu cazul Tanacu de la noi). Interesul regizorului – a cărui poziţie este, desigur, la polul opus fanatismului religios – se concentrează asupra resorturilor complexe care au determinat această dramă şi asupra rezonanţei acesteia pentru lumea de astăzi. Reconstituirea epocii este perfectă, ajutată substanţial de imaginea rafinată a polonezului Bogumil Godfrejow – care avea să colaboreze cu Schmid şi la următorul său film, “Storm” (în care joacă Anamaria Marinca).

Dar magnetul acestui film deopotrivă pasionant şi dificil este – fără doar şi poate –performanţa fenomenală a Sandrei Hüller. Actriţă de teatru, care nu mai jucase până atunci decât într-un mic fragment al unui film german în scheciuri, Hüller se impune cu rolul Michaelei Klingler ca una dintre cele mai fantastice actriţe di