Inalta Curte de Casatie a Justitiei a privatizat Romsilva. Da, ati citit bine. Prin 2006, Regia Nationala a Padurilor a primit de la stat, printr-o lege adoptata de Parlament, sarcina administrarii fondului forestier. Zilele trecute, 9 judecatori au decis sa o privatizeze, ca doar asa functioneaza justitia pe aici, reprezentantii castei numesc genul acesta de iresponsabilitate, dispret fata de lege si abuz de putere - 'independenta', scrie Doc, pe blogullui.

E o privatizare originala nu doar in forma, ci si in fond. Nu doar ca nu se face printr-o lege, dar nu se face nici pe bani. Pe scurt, ICCJ a decis ca directorul Romsilva poate actiona intocmai ca un proprietar al bunurilor ei.

Poate sa faca ce afaceri doreste si in ce conditii doreste cu banii Regiei, pentru ca asa cer "principiile manageriale libere specifice economiei de piata". Poate sa calce legea, pentru ca ea are "caracter orientativ", fiind inlocuita de cutume. Acum, ca sa nu fac economiei de piata un deserviciu trecand prea usor confuziile prostesti scrise de inaltii judecatori, exista o diferenta sensibila intre "management" si "ownership", intre a administra un bun si a-l avea in proprietate.

In rest, nu pot decat sa copiez concluzia articolului trecut, cand aberatia fusese comisa la nivelul completului de 3 judecatori. Daca ICCJ va mentine sentinta la recurs (a mentinut-o), atunci consecinta naturala ar trebui sa fie desfiintarea tuturor regiilor de stat, eventual prin privatizare.

Nu vad ce am putea face altceva. Daca statul e obligat sa se supuna unei fictiuni create de ICCJ, atunci calea logica este sa faca din fictiunea respectiva o realitate. Daca judecatorii vor decide ca directorii pot trata regiile pe care le conduc la fel ca proprietatea lor personala, unica reactie rationala este sa transformam regiile in proprietatea personala a cuiva. Iar daca