Răchia, deşi o băutură de marcă a regiunii, diferă ca tărie şi aromă, de la o zonă la alta. De cum se lasă toamna, prin văile satelor bănăţene miroase a fructe şi a răchie proaspătă de cazan. Nu există sat în Banat unde să nu se facă răchie, fie că este din prune, mere, pere, cireşe ori alte fructe, după reţete păstrate cu sfinţenie din tată în fiu de bănăţeni.

Aşezate într-o zonă geografică cu tradiţie, satele Domaşnea şi Teregova sunt renumite pentru producţia de răchie de Banat. „Eu am o producţie de câte 2-3 tone de prune în fiecare an, plus alte tone de mere. Dar să ştiţi că amândoi copiii sunt plecaţi dincolo, aşa că eu singur adun prunele, fac răchia şi o pun la butoi”, a spus Ion Stoichescu din Teregova.

Ajunge şi la 60 de grade

Ţăranii de pe Valea Pogănişului sunt şi ei renumiţi pentru această băutură. „La noi se face şi răchie de cireşe, care are o aromă extraordinară, de băutură fină sau răchie de pere, care este destul de tare. De obicei, la noi răchia are în jur de 30 de grade, dar sunt şi familii care o fierb de două ori, ajungând la o tărie de 50, chiar 60 de grade”, a spus Marian Năucă, producător de răchie.

Zona Văii Bistrei este renumită pentru răchia de prună, mai slabă, dar mai aromată. Aerul de munte îi ia din tărie, însă îi dă o aromă cu totul aparte, de măr copt ori de poame uscate.

În Zona Caraşovei, băutura este un spectacol de culori şi arome. Cheile Caraşului, un teren arid din blocuri de stâncă, dau licorii de prună un gust puternic şi o tărie apreciată de cunoscători.

Producătorii bănăţeni de răchie s-au grupat într-o „Asociaţie a producătorilor de răchie din Banat”, care militează şi pentru promovarea răchiei ca brand local.

Reţetă tradiţională

Dacă vrei o răchie aromată şi tare, trebuie să aduni prunele în recipiente de le