Doctorul Lemnete de la Bucureşti, Dumnezeu să-i binecuvânteze fiecare suflare, mi-a zis aşa, la vizita făcută cu doar câteva zile înainte de plecarea noastră în Brazilia: „Dacă aş vedea ceva în neregulă sau măcar cel mai mic semn de îngrijorare pentru tine sau pentru copil, ţi-aş spune. Totul este perfect. Aşa că mergi înainte, râzi în hohote, bucură-te de fiecare clipă şi ai încredere şi credinţă“. Şi mi-a mai zis un lucru: că doctorii din Brazilia au o fixaţie cu cezariana: ai, n-ai treabă, asta e prima lor opţiune pentru orice mămică. „Deci să nu te sperii şi să urmezi ceea ce simţi tu“, mi-a mai spus dr. Lemnete şi l-am iubit şi mai mult!

Aşa că am făcut în România penultima vizită la doctor, când eram în patru luni. Ultima am făcut-o luni la Itacaré, în 32 de săptămâni. La o ginecoloagă italiancă, frumoasă, trecută de 50 de ani şi cu nişte ochi albaştri de ţinut minte. Un cabinet mic, privat şi simplu - „că la spital nu se poate decât cu programare înainte; doctorul nu vine altfel“. Da, Sasha este băieţel, este dezvoltat perfect normal pentru vârsta sarcinii, este aşezat în poziţia bună, totul este „otimo“ („excelent“, în portugheza braziliană)!

Apoi, bine intenţionată, doctoriţa cea frumoasă a început să ne spună cum ar trebui să vin la control la fiecare două săptămâni, să-mi fac analize, să mă gândesc la eventualitatea unei cezariene - chiar dacă şi naşterea naturală e o opţiune-, şi ne-a înşirat toată lista de posibile riscuri şi complicaţii. Niciun cuvânt despre o naştere fără probleme.

Şi eu m-am bucurat. Pentru că nici mie, nici lui Florian nu ne-a mai fost deloc frică de data asta. Am ascultat, am zâmbit, am mulţumit şi am plecat senini ţinându-ne de mână. Cu totală credinţă şi încredere. Că Totul este deja aşa cum trebuie să fie.