» In satele din Banatul Montan, pe oricare din vai, Bistrei, Timisului, Almajului sau Carasului, in centru sau pe la portile oamenilor, au aparut mormane-stive de cate 2-3 metri inaltime formate din saci plini cu mere.
» Banatenii din aceasta zona, numiti si gugulani, au ajuns sa vanda mere in Polonia, Ungaria ori Cehia.
Gugulanii erau vestiti pentru merele cu care isi umpleau carutele in fiecare toamna si plecau in pusta Banatului pentru a le vinde. Astazi, "carutele" gugulanilor au ajuns direct in Polonia, Cehia sau Ungaria si se numesc TIR-uri de mare capacitate, iar soferii sunt polonezi, cehi sau unguri. Gugulanii au ajuns sa fie exportatori directi in UE chiar din fata casei.
Anul acesta, productia de mere a fost foarte buna in Banatul Montan si datorita fermelor pomicole cu care a fost impanzit Banatul prin anii 1960. Aceste ferme, dupa Revolutie, le-au fost impartite proprietarilor, iar acestia au continuat sa obtina tone de mere. Sunt familii care, in acest an, au avut productii record de mere, de la 1.200 de kilograme pana la 5-6 tone.
Producatorii imparteau merele in trei categorii: cele pentru mancat, adica cele mai mari si mai frumoase, cele pentru animale, fiindca vacile si celelalte rumegatoare se dau in vant dupa ele, si cele mai mici si mai urate pentru tuica sau rachie, cum i se spune in Banat. Dar tot au ramas mere multe.
In acest context, o propunere de a face bani le-a venit gugulanilor de la fabricile de sucuri de fructe, care au achizitionat direct de la poarta taranilor intreaga cantitate de mere. Initial, au aparut la usa taranilor firmele romanesti, care insa ofereau preturi destul de mici pentru un kg de mere, cam 20-25 de bani pe kilogram. Pe piata a aparut concurenta, adica si firme din Uniunea Europeana, care aproape au dublat pretul – plecat de la 0,3 lei si ajuns acum la 0,5 si c
