Numai în septembrie, criza a lăsat pe drumuri peste 700 de timişorence care lucrau pentru o fabrică de încălţăminte. Ani la rând, Rodica Ciobanu a lucrat cot la cot cu sute de bănăţence, pentru ca milioane de perechi de pantofi, ghete sau sandale fabricate în Timişoara să facă înconjurul lumii. După 13 ani petrecuţi la benzile celor mai mari fabrici de încălţăminte din Banat, femeia a devenit şomeră. Fabrica în care lucra nu a mai avut suficienţi bani pentru a-şi păstra angajaţii.

„Ne-au adunat într-o zi şi ne-au spus: «Cu părere de rău, trebuie să vă dăm o veste proastă»”, a declarat Rodica Ciobanu. „Şi aşa am aflat că vom fi, cu toţii, şomeri”, a adăugat timişoreanca în vârstă de 44 de ani. De când a rămas fără loc de muncă, Rodica Ciobanu primeşte indemnizaţie de şomaj şi încearcă să-şi găsească un job nou.

Viitor sumbru

Şansele de angajare în domeniul în care a lucrat mai bine de un deceniu scad, însă, de la o lună la alta, întrucât criza a ajuns chiar şi la cei mai mari investitori de profil din Banat. Veniţi în România pentru forţa de muncă ieftină şi bine calificată, producătorii de încălţăminte sunt nevoiţi să renunţe acum la angajaţii bănăţeni. Unii îşi închid fabricile definitiv, alţii mută producţia în Indonezia, astfel că peste 1.300 de angajaţi ai fabricilor de încălţăminte din Banat rămân fără loc de muncă în perioada septembrie-noiembrie 2009. Aproape 200 dintre ei sunt deja şomeri, pentru că reprezentanţii Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Timiş s-au dus direct la angajatorul italian, în momentul preconcedierii salariaţilor.

Italianul a mutat producţia

„Italianul a mutat toată producţia din Timişoara, iar noi ne-am dus la fabrică pentru a întocmi dosarele angajaţilor, pentru ca oamenii să fie încadraţi în şomaj cât mai repede”, a declarat Pavel Kaşai, dir